Te cheamă

Exist în acest moment aici? Poate visez această pedeapsă, nimeni nu poate scăpa de mizeria din sânge. Cheagurile negre, neregulate, fac şi demonii să rânjească. Dar, care va fi pedeapsa mea, dacă cel din mine rupe venele, împarte roşul şi aduce apusul, întunecând soarele care îşi bate joc de aripile noastre, topindu-le, precum cele ale lui Icar.

Totuşi, nu are rost să refuz mersul natural al sângelui... Eu sunt varianta mea finală. Dorinţă, nu ai milă, adu-mi noaptea... Strânge în jurul meu particulele de întuneric, precum se adună norii pentru a forma furtuna, ascunde-mă de ochi în sunetul liniştii, distruge-mi iluzia. Eu îţi voi da libertatea. Schimbul echivalent este singurul singur.. În natură, nimic nu se apropie de nimic din pură bunăvoinţă. Toţi sunt infectaţi de propriile lor vene, inimile lor pulsează împânzite de acestea.. Dar eu sunt diferit. Kokoro nante iranai. Eu nu am nevoie de inimă. Funcţionez cu limfa şi aerul din mine, uitându-mă în sus spre frunzişul copacilor... raze de fotoni mi se preling pe mâini, puri, fără nici o vină, dându-mi energia necesară pentru încă un pas... (coconul meu de întuneric este totuşi atât de transparent dinspre interior spre exterior şi totuşi mult prea îngust pentru a cuprinde un cer sau chiar şi o persoană..).

Dacă furtuna dispare si cel care a fost în mine se va întoarce de unde a plecat, atunci voi muri cu adevarat. Renaştere? Nici o speranţă, o aripă sau inimă. Pa.