Mmmm? Oamenii mint.

Ochii ți-au fost dați ca un dar al vederii, nu ca

instrumente de judecată.



Sunt fals tocmai pentru că nimeni nu știe ca sunt fals.

Nimeni n-are cum să știe ce simt, decât dacă îmi mișc

buzele în forma a ceva ce pare să fie o scuză penibilă

pentru o anumită reacție de-a mea.

De obicei, oamenii mint.



Dar ce contează... Oamenii ca mine sunt întotdeauna

lăsați în urmă. Nu îmi mai fac de mult timp iluzii cum

că ar fi diferit, oamenii mint, dar cel mai mult pe ei înșiși.

Poate că imaginația m-ar salva dacă aș fi un optimist.

Dar, a trăi în interiorul iadului meu personal, o

imaginație stricată de tot ceea ce aș putea atinge,

m-a distrus încet din interior, ca o rugină a cărnii.

Rugina e atât de puternică încât distruge și orice ating,

fie oameni, situații sau sentimente.



Sistemului meu îi lipsește o piesă materială esențială,

piesă ce necesită suport uman.

De asta, știu că voi rămâne un om stricat pentru totdeauna.

Pentru că oamenii mint,

și eu împreună cu ei.